Te-ai uitat în oglindă sau te-a atenționat cineva că ți-a apărut „o pată” maronie, ușor reliefată, și nu știi dacă e keratoză seboreică sau aluniță. Nu ești singurul. În rândurile de mai jos explicăm, pe înțelesul tuturor, cum le deosebește dermatologul și când e cazul să ajungi la consult.

Ce este keratoza seboreică și ce numim, de fapt, aluniță

Alunița clasică, cea pe care o știm din copilărie, se numește medical nev melanocitar. Este o aglomerare de celule care produc pigment (melanocite) și apare, de obicei, din copilărie până la vârsta adultă tânără. Poate fi plată sau ușor bombată, de la culoarea pielii până la maro închis ori aproape negru.

Keratoza seboreică este o leziune benignă a pielii, frecventă mai ales după 40-45 de ani. Nu este o aluniță și nu se transformă în cancer de piele. Practic, este o „excrescență” de celule ale pielii, care dă impresia că stă lipită pe suprafață, ca o picătură de ceară întărită.

Diferența mare dintre cele două este originea lor: alunițele vin din celulele pigmentare, în timp ce keratoza vine din stratul superficial al pielii (epiderm). Pentru tine, la oglindă, contează mai ales cum arată și cum se modifică în timp, nu neapărat din ce celule provin.

Cum arată la exterior și ce diferențe poți observa

În practică, oamenii ajung la dermatolog pentru că „a apărut ceva nou” pe piele, de multe ori pe trunchi, spate sau față. La un dus, la epilat sau când îți verifici pielea, poți observa câteva trăsături care orientează bănuița spre una sau alta dintre leziuni.

Keratoza are, de regulă, o suprafață aspră, cu scuame, ca o coajă subțire care uneori se poate agăța de haine. Culoarea variază de la bej deschis la maro închis sau chiar negru, iar marginile sunt destul de bine delimitate. De multe ori pare „lipită” pe piele, cu un aspect unsuros sau verucos.

Alunițele pot fi foarte diverse. Multe sunt netede, cu suprafață regulată, uneori cu fire de păr care ies din ele. Pot fi perfect plane sau ușor bombate. Cele benigne au, în general, o formă ovală sau rotundă, cu margini clare și o culoare relativ uniformă, deși nu e o regulă absolută.

Un alt detaliu care ajută: keratoza apare mai frecvent după 40-50 de ani și poate fi prezentă în număr mare, mai ales pe torace, spate, față și zona gâtului. Alunițele apar de obicei mai devreme în viață, iar după 30-35 de ani nu prea mai apar nevi noi, ci se modifică cei existenți.

Cum le diferențiază dermatologul la consult

Dincolo de ce poți observa acasă, diagnosticul clar îl pune medicul dermatolog. De multe, un dermatolog cu experiență recunoaște dintr-o privire o keratoză față de un nev, dar se bazează și pe instrumente speciale.

Rolul dermatoscopiei

Dermatoscopul este un fel de lupă cu lumină, pe care medicul o aplică pe piele. Prin dermatoscopie se văd structuri invizibile cu ochiul liber: distribuția pigmentului, vasele de sânge, eventuale puncte sau rețele pigmentare. Fiecare tip de leziune are un „model” caracteristic.

Keratoza are, la dermatoscop, un aspect specific, cu pseudofoliculi plini de keratină și zone de pigment dispus neuniform, dar într-un anumit tipar. Alunițele obișnuite au rețele pigmentare regulate. Când ceva nu se potrivește unui tipar benign, medicul devine mai atent și poate recomanda excizia.

Uneori, chiar și un ochi exersat se poate lăsa păcălit, mai ales când o keratoză este iritată, inflamată sau când o aluniță are zone de keratinizare. În astfel de cazuri, dermatologul se poate orienta spre o mică biopsie: leziunea este îndepărtată și analizată la microscop de un medic anatomopatolog.

În consult, medicul nu se uită doar la „pata” care te îngrijorează, ci scanează toată pielea. Mulți pacienți povestesc că s-au dus cu o singură problemă și au aflat de alte leziuni care merită urmărite sau îndepărtate, inclusiv alunițe cu risc crescut.

Când trebuie mers la medic și ce semne nu se ignoră

La capitolul piele, nu trebuie să stai cu lunile până ajungi la specialist. Nu orice leziune este urgență, dar sunt câteva semne care cer un consult relativ rapid, nu „când oi avea timp”.

  • O leziune nouă care apare după 30-35 de ani și crește vizibil în câteva săptămâni sau luni.
  • Schimbarea bruscă a unei alunițe vechi: formă, culoare, înălțime, margini.
  • Sângerare, ulcerație sau apariția unei cruste persistente pe o pată sau aluniță.
  • Mâncărime intensă, durere sau senzație de arsură într-o zonă cu leziune pigmentată.
  • Leziuni multiple apărute în scurt timp, mai ales la persoane în vârstă sau cu stare generală modificată.

Când o keratoză se irită constant din cauza gulerului, sutienului sau lamei de ras, poate sângera sau se poate inflama. Deși nu este cancer, aspectul se poate schimba și poate semăna cu o leziune malignă, ceea ce justifică un control, adesea, îndepărtarea.

Nu este, de regulă, un motiv să suni la 112, dar este un motiv bun să îți faci o programare la dermatolog, ideal în câteva săptămâni. Dacă medicul de familie vede ceva suspect, de obicei îți dă bilet de trimitere cu prioritate pentru dermatologie.

Tratament și îngrijire: când se scot, când se lasă în pace

Vestea bună este că leziunile de tip keratoză nu trebuie obligatoriu tratate dacă nu deranjează și dacă medicul confirmă că sunt benigne. Mulți pacienți aleg însă să le îndepărteze din motive estetice sau pentru că se agață de haine și se irită.

Metodele prin care dermatologul poate îndepărta o keratoză sau o altă leziune benignă includ:

  • chiuretaj (răzuire delicată a leziunii după anestezie locală)
  • crioterapie (înghețare cu azot lichid)
  • electrocauterizare (ardere controlată)
  • laser dermatologic, în anumite situații

În cazul alunițelor, abordarea este alta. Dacă alunița este clar benignă, bine delimitată și nu deranjează, medicul poate recomanda doar urmărire periodică și fotografiere. Dacă există suspiciune, se recomandă excizia chirurgicală cu margine de siguranță, pentru a putea fi analizată complet la microscop.

Îndepărtarea unei alunițe doar cu laser sau „arderea” ei fără examen histopatologic nu este, în general, recomandată când există orice urmă de dubiu. Dermatologii insistă pe ideea că orice leziune pigmentată scoasă trebuie, de regulă, trimisă la analiză, tocmai pentru a nu rata un melanom într-un stadiu mic.

Indiferent că ai keratoză sau nev, protecția solară rămâne foarte importantă. Arsura solară repetată, mai ales la persoanele cu piele deschisă și multe alunițe, crește riscul de melanom. Folosirea unei creme cu factor de protecție ridicat, haine care acoperă și evitarea soarelui puternic la prânz sunt măsuri simple, dar utile pe termen lung.

Întrebări frecvente

Se poate transforma keratoza seboreică în cancer de piele?

Nu, acest tip de leziune este considerat benign și nu se transformă în melanom. Problema este că uneori poate semăna cu un cancer de piele, motiv pentru care dermatologul preferă să o vadă, dacă e nevoie, să o îndepărteze și să o trimită la analiză.

Pot să-mi dau seama singur acasă dacă e aluniță sau keratoză?

Poți avea o bănuială după aspect, vârstă și textura pielii, dar nu poți avea siguranță. Unele leziuni „amăgesc” și medici tineri. Un consult dermatologic cu dermatoscopie este modalitatea corectă de diferențiere.

Cât de des ar trebui să fac un control al alunițelor?

La persoane fără risc crescut, un control la 1-2 ani poate fi suficient. Dacă ai multe alunițe, istoric familial de melanom sau piele foarte deschisă, dermatologul poate recomanda controale mai dese și fotografiere corporală pentru comparație în timp.

Pielea îți spune multe despre starea de sănătate, dar nu îți spune singură ce e grav și ce nu. O pată apărută „peste noapte” sau o aluniță care se schimbă nu trebuie să devină un motiv de panică, dar nici de ignorat. Un consult la timp îți aduce, de cele mai multe, liniște și un plan clar de urmărit.

Acest articol are rol informativ și nu înlocuiește consultul de specialitate. Pentru leziuni noi, modificări ale alunițelor sau orice îngrijorare legată de piele, discută cu un medic dermatolog.