Tromboembolismul pulmonar este o afecțiune gravă, ce poate pune viața în pericol dacă nu este tratată rapid și prompt. Înțelegerea simptomelor, diagnosticarea rapidă și instituirea unui tratament adecvat sunt esențiale pentru a reduce riscul de complicații grave, inclusiv decesul. Acest articol își propune să ofere o imagine de ansamblu asupra tromboembolismului pulmonar, abordând aspecte precum simptomatologia, metodele de diagnostic și opțiunile terapeutice disponibile.
Ce este tromboembolismul pulmonar și de ce apare?
Tromboembolismul pulmonar apare atunci când un cheag de sânge, format de obicei în venele profunde ale picioarelor (tromboză venoasă profundă), se desprinde și migrează către arterele pulmonare, blocându-le parțial sau total. Consecințele acestei obstrucții sunt severe, afectând fluxul sanguin către plămâni și, implicit, oxigenarea sângelui.[1][2]
Formarea cheagurilor de sânge, fenomenul ce stă la baza tromboembolismului pulmonar, poate fi declanșată de o varietate de factori. Imobilizarea prelungită reprezintă, de exemplu, una dintre posibilele cauze ale tromboembolismului pulmonar. Intervențiile chirurgicale, în special cele ortopedice, creează de asemenea un mediu propice pentru formarea trombilor. Călătoriile lungi, în timpul cărora persoana este forțată să stea nemișcată pentru perioade extinse, pot conduce la tromboză venoasă profundă.[1][2]
În plus, embolia nu este întotdeauna cauzată de cheaguri de sânge; în anumite situații, aceasta poate fi rezultatul pătrunderii în circulația pulmonară a altor substanțe, cum ar fi aerul, țesutul adipos eliberat în urma fracturilor osoase sau chiar fragmente tumorale.[1][2]
Simptomele tromboembolismului pulmonar
Simptomele tromboembolismului pulmonar pot varia semnificativ, fiind influențate de dimensiunea cheagului și de localizarea sa. Primele semne de alarmă sunt, de obicei, dificultatea de a respira și durerea toracică, ambele putând deveni mai intense în timpul efortului fizic sau al respirației profunde.[1][2]
Pe lângă aceste simptome primare, pacienții pot experimenta și alte manifestări, cum ar fi respirație rapidă și șuierătoare, durere toracică ascuțită care poate iradia către braț, spate, umăr, gât sau maxilar, tuse cu sau fără sânge, paloare și transpirații excesive, bătăi rapide ale inimii, anxietate, amețeli sau chiar pierderea cunoștinței.[1][2]
Este important de subliniat faptul că unele persoane cu tromboembolism pulmonar pot fi asimptomatice. Prin urmare, în cazul existenței unor factori de risc cunoscuți, este esențială consultarea unui medic la cea mai mică suspiciune.[1][2]
Cum se diagnostichează tromboembolismul pulmonar?
Diagnosticul tromboembolismului pulmonar se bazează pe evaluarea clinică a simptomelor, istoricul medical al pacientului și o serie de investigații paraclinice. De obicei, primul test recomandat este analiza nivelului de D-dimeri în sânge. D-dimerii sunt produse de degradare a fibrinei, o proteină care joacă un rol crucial în coagularea sângelui, iar un nivel ridicat de D-dimeri poate indica prezența unui cheag de sânge, în timp ce un rezultat negativ al testului, în absența altor factori de risc, poate exclude tromboembolismul pulmonar.[1][2]
Pentru a confirma sau a infirma diagnosticul, pot fi necesare anumite investigații imagistice, cum ar fi ecografia Doppler, tomografia computerizată, angiografia pulmonară sau RMN-ul.[1][2]
Opțiuni de tratament pentru tromboembolismul pulmonar
Abordarea terapeutică a tromboembolismului pulmonar este adaptată la gravitatea afecțiunii și la starea generală a pacientului. În etapa inițială, terapia anticoagulantă reprezintă tratamentul de bază, având ca scop principal prevenirea extinderii cheagului existent și a formării altor trombi.[1][2]
În situațiile în care tratamentul anticoagulant este contraindicat, se poate recurge la intervenții chirurgicale. Una dintre intervențiile care se poate apela constă, de exemplu, în implantarea unui filtru de venă cavă, un dispozitiv conceput pentru a bloca migrarea cheagurilor către plămâni, prevenind astfel embolia pulmonară.[1][2]
Tratamentul tromboembolismului pulmonar poate necesita și o abordare pe termen lung. Pacienții pot avea nevoie să continue terapia cu anticoagulante pentru luni sau chiar ani după evenimentul inițial, în funcție de factorii de risc individuali. În plus, ar putea fi sfătuiți să-și modifice stilul de viață pentru a reduce riscul de formare a cheagurilor de sânge, cum ar fi prin evitarea imobilității prelungite și prin renunțarea la fumat.[1][2]
Tromboembolismul pulmonar este o afecțiune serioasă, care necesită atenție imediată. Recunoașterea rapidă a simptomelor și diagnosticarea corectă sunt esențiale pentru un tratament eficient și pentru a minimiza riscul de complicații grave. Este crucial ca persoanele cu factori de risc cunoscuți să fie vigilente și să solicite asistență medicală la apariția oricăror simptome sugestive.
Disclaimer: Acest articol are rol strict informativ și nu poate înlocui vizita la medic. Pentru a beneficia de un diagnostic corect și de un plan de tratament adecvat, programează-te la o consultație de specialitate!
Surse:
- „Pulmonary Embolism – Diagnosis and Treatment”, Mayo Clinic, 2024, www.mayoclinic.org/diseases-conditions/pulmonary-embolism/diagnosis-treatment/drc-20354653. Accesat la 17 Mar. 2025.
- „Pulmonary Embolism: Symptoms, Causes & Treatment”, Cleveland Clinic, 6 June 2017, my.clevelandclinic.org/health/diseases/17400-pulmonary-embolism. Accesat la 17 Mar. 2025.
